Era luni, undeva pe la început de toamnă când frunzele îngălbenesc și plutesc în aerul răcoros al pădurii și, știți voi ce se mai întâmplă toamna. 

Sărind bucuros prin pădure, prin nămolul care îi ajungea până la genunchi, Purice se apropia periculos de repede de Leu. Acesta îl privi cu ochi speriați. 

• Nu sări pe mine, îl imploră Leul. 
• Nu sar, răspunse Purice, azi mă grăbesc la școală. 
• Școală!! răcni Leul 
• Școală, purici Purice așezându-și purcsacul în spate. 
• Ce e aia, întrebă Leul curios.
• Un loc unde învățăm despre…
• Despre ce? Îl întrerupse fiara.
• Dimineața, la careul de la ora 8, cântăm „Deșteaptă-te, puricele”, apoi, avem prima oră Înmulțire rapidă, urmează pauză de baie, una de masă, oră de săruturi…
• Săruturi?
• Săruturi, da, pe burtă, în cap, pe diferite blănuri pe care le ține profesorul în Puricatorul său, apoi ora de Scriere Purificatoare

Leul nu reușea să urmărească puricele agitat, care dădea din tot corpul în timp ce povestea entuziasmat despre școală. 

• Mai facem, desigur, Romântism, Puricism, Behăism, Cotcodăcism, Păcatism și alte limbi străine. 
• Hm…se gândi Leul, în timp ce își așeza cravata la gât, m-ar privi și pe mine la școala asta?
• Doar dacă ai terminat grădinița, răspunse Purice. 
• Am terminat-o, că n-am scăpat de gura Leoaicei, i-am pus și flori și gard viu și copaci mov de liliac. 
• Nuuu, sări ca ars puricele, nu așa. 
• Alta n-am făcut, răspunse el trist. 
• Atunci, n-ai cum să te înscrii la școală. 

Leul se întoarse acasă supărat și răcni către Leoaică: 

• Ți-am făcut grădiniță, acum mergi la școală! 

Leoaica își aplecă încet capul în fața leului, așa cum îl apleacă și femeia în fața omului, își luă rucsacul și un pachet de carne maturată din congelator, și plecă la drum sărind când într-un picior, când în altul…