Poveștile Tale

Niște versuri

Poezia e un dar
Care-i învelit în har.
Însă nu e „dar” conjuncție,
Are, deci, o altă funcție.
E un „dar” ca substantiv,
Care vrea, la mod fictiv
Să pășești în universuri,
Citind, iată, niște versuri.

Ca nuca

Odat’sau de mai multe ori, Cum se întâmplă uneori, O Nucă și-un Perete Plat În fabulă ei s-au lansat...

Era micuț și fără grijă

Era micuț și elegant Zăcea cu nasul în pământ. Doar căuta un loc să iasă. Ca Primăvara s-o miroasă...

Ograda

O magie zace-n mine, Încă din copilărie, Și tot crește, Și dospește, Curând se îndeplinește. Știu...

O rugăciune pentru tata

Tăticul meu, dac-aș putea Să te aduc în lumea mea, Să te mai strâng în brațe odată...

Moș Crăciun

O magie zace-n mine Încă din copilărie, Și tot crește, Și dospește, Curând se îndeplinește. Știu...