Stelele nu se mai vedeau de fulgii mari. Gerul era atât de aspru, încât nu îl mai puteai simți, obișnuit fiind de atâtea ore cu gradele ce scădeau ca banii din cont după ziua de salariu. Din cauza foșnetului făcut de vânt printre acoperișurile stricate, nici dinții nu se mai auzeau clănțănind în gură. 

Pe o astfel de vreme, Ayana, o fetiță de 5 ani cu bucle aurii, umbla pe străzi pentru a face rost de bani. Ar fi fost numai buni pentru masa de Crăciun a întregii familii.

Plecată de acasă de vreo cinci ceasuri, Ayana era descurajată de modul în care oamenii o priveau atunci când încerca să le vândă marfa, astfel că și-a luat inima în dinți și a intrat în primul restaurant pe care l-a văzut. S-a strecurat printre mesele fandosite pe care străluceau lumânări lungi și calde. Era atât de bine înăuntru. O doamnă își ștergea colțul gurii cu un șervețel, cu grijă șă nu i se lase și rujul. Ayana a încercat să treacă neobservată, purtând în spate un rucsac rupt prin gaura căruia i se iveau aprinzătoarele de aragaz nou-nouțe, luate din depozitul de la marginea orașului cu ultimele lacrimi care îi curseseră în ziua aia. S-a dus ghiulea la Chef. 

– Stimate Chef, nu știu ce gătești tu aici, dar miroase incredibil! 

Bucătarul a rămas mască.

– Eu sunt în zonă numai astăzi, și pentru că știu că nu-i ușoară munca ta, m-am gândit să trec să-ți las aprinzătoarele astea. Sunt colorate, sar în ochi imediat, nu trebuie să stai să le cauți prea mult prin bucătăria asta mare, sunt de o mărime potrivită și pentru o mână mai mică și pentru una mai mare, au un design spectaculos și pentru că mâine-i Crăciunul, nu mai zăbovesc prea mult și ti le dau pe toate 10, la 300 de lei. Poftim, 1,2,3….

– Cred că eu….încearcă bucătarul să rostească niște cuvinte, însă este repede întrerupt de vocea hotărâtă a fetiței.

– Ah, mai multe nu am, dar mai trec după Crăciun și-ți mai aduc!

– Păi…. se chinuie el iar să intervină…

– Nu, de Crăciun chiar nu pot trece, trebuie și eu să îmi iau liber măcar 2,3 zile…

Chef-ul o privește lung, neputincios să mai scoată vreun sunet, întinde mâinile către Ayana care îi urează mult succes cerându-i și-o negresă aburindă din cuptor, pe lângă cei 300 de lei.

Și uite-așa, fetița fuge spre casă cu banii în buzunarul hainei sale vechi si rupte de vreme, informându-i pe ai săi că de-acum renunță la vânzarea-n stradă.